Relația Rusiei cu Romania in istorie

Cât de reală era dominația otomană în 1877?

• Autonomie reală: Începând cu Tratatul de la Paris (1856), după Războiul Crimeii, Imperiul Otoman a fost obligat de marile puteri europene să recunoască autonomia sporită a Principatelor Române.
• Unire sub Cuza (1859): Unirea Moldovei și Țării Românești sub Alexandru Ioan Cuza a fost un pas esențial către independență, realizat fără opoziția efectivă a otomanilor.
• Carol I și autonomia completă: După detronarea lui Cuza (1866), România a adoptat o nouă constituție sub domnitorul Carol I, consolidându-și poziția ca stat cu o autonomie de facto.

De ce a dorit România să-și declare independența?

1. Formalizarea independenței:

   • Deși avea o autonomie largă, România nu putea acționa liber pe scena internațională fără a rupe definitiv legăturile cu Imperiul Otoman.

2. Umilința simbolică a tributului:

• Chiar dacă sumele erau mici, plata tributului și recunoașterea suzeranității otomane erau percepute ca o umilință națională.

În 1877, relația României cu Imperiul Otoman era una de vasalitate formală, dar cu o autonomie internă extinsă. Declarația de independență a fost esențială pentru a elimina simbolic și juridic ultima urmă de subordonare față de Imperiul Otoman.

Găsești informații suplimentare despre Războiul de Independență al României (1877-1878) pe site-ul Istoria.org.ro ( citește și vezi cum au stat de fapt lucrurile ). 

După victorie, trupele ruse au refuzat să părăsească teritoriul României, folosind acest lucru ca instrument de presiune.

Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe român, a protestat vehement față de cererea Rusiei, considerând că România a luptat pentru independența sa, nu pentru a ceda teritorii.

Rusia, însă, a rămas fermă și a amenințat că, dacă România refuză să cedeze Basarabia, trupele ruse vor rămâne pe teritoriul românesc pe termen nedeterminat.

De ce s-a considerat o nedreptate?

• Sudul Basarabiei era mai fertil și mai populat decât Dobrogea, considerată la acea vreme o regiune aridă, cu infrastructură slab dezvoltată.
• Accesul la Delta Dunării și Marea Neagră era valoros, dar pierderea controlului asupra gurilor Dunării (Ismail și porturile basarabene) a fost resimțită puternic.
• Dobrogea avea o populație mixtă (români, bulgari, turci, tătari), ceea ce inițial a generat dificultăți în integrarea teritorială.

Al doilea război mondial si Rusia

La bătălia finală de la Mărășești și Oituz, trupele rusești nu au participat efectiv la lupte.

Detalii esențiale:

• Mărășești (bătălia finală – 19 august – 3 septembrie 1917):

  • În fazele finale ale bătăliei de la Mărășești, trupele rusești se retrăseseră aproape complet de pe linia frontului.
  • Ofensiva germană a fost respinsă de trupele române conduse de generalul Eremia Grigorescu.
  • Practic, în ultima etapă a bătăliei, românii au luptat singuri, deoarece trupele rusești fie s-au retras, fie au refuzat să mai participe activ.

• Oituz (bătălia finală – 19 – 22 august 1917):

• La Oituz, în faza critică a bătăliei, românii au dus singuri luptele decisive.
• Trupele rusești, care ar fi trebuit să sprijine apărarea, nu au participat activ în fazele finale, iar apărarea Oituzului a fost exclusiv meritul armatei române.

De ce nu au fost rușii implicați în fazele finale?

1. Revoluția Rusă (februarie – octombrie 1917):
   • În timpul acestor bătălii, Rusia trecea printr-o criză profundă, iar revoluția a dus la indisciplină și refuzul de a lupta.
2. Soldații ruși refuzau ordinele:
   • Pe măsură ce bătăliile avansau, mulți soldați ruși dezertau sau pur și simplu părăseau câmpul de luptă.
3. Retragerea treptată:
• Începând cu luna august 1917, trupele rusești au început să se retragă sistematic, lăsând armata română să lupte singură pe frontul din Moldova.

Al doilea Război Mondial 

În timpul și după cel de-Al Doilea Război Mondial, România a suferit pierderi teritoriale semnificative în favoarea Uniunii Sovietice. Aceste cedări au fost consecința directă a pactelor geopolitice, a războiului și a poziției strategice a URSS în Europa de Est.

Teritoriile cedate către Uniunea Sovietică:

1. Basarabia (44.000 km²)

   • Când: 28 iunie 1940, în urma ultimatumului sovietic.
   • Context:
     • Basarabia fusese anexată de România în 1918, dar URSS nu a recunoscut niciodată această unire.
     • Cedarea a avut loc în urma Pactului Ribbentrop-Molotov (23 august 1939), prin care Germania nazistă și URSS și-au împărțit sferele de influență în Europa de Est.
     • După război, Basarabia a fost integrată în Uniunea Sovietică, formând Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM).

2. Bucovina de Nord (6.200 km²)

   • Când: 28 iunie 1940 (împreună cu Basarabia).
   • Context:
     • Bucovina nu fusese menționată în mod direct în Pactul Ribbentrop-Molotov, dar URSS a anexat-o sub pretextul „eliberării populației slave”.
     • A fost alipită Ucrainei sovietice.

3. Ținutul Herța (340 km²)

• Când: 28 iunie 1940.
• Context:
• Ținutul Herța nu fusese prevăzut în niciun tratat, dar trupele sovietice l-au ocupat forțat, depășind granițele stabilite pentru Bucovina și Basarabia.
• A fost anexat direct la Ucraina sovietică.

Total teritoriu pierdut către URSS:

• Suprafață totală: Aproximativ 50.540 km².
• Populație afectată: Aproximativ 3,5 milioane de locuitori la momentul cedării.

După Al Doilea Război Mondial, România a fost obligată să plătească despăgubiri de război Uniunii Sovietice, care au avut un impact economic masiv. Aceste despăgubiri au fost impuse în cadrul Tratatului de Pace de la Paris (1947), unde România a fost considerată țară învinsă, deși a întors armele împotriva Germaniei naziste în august 1944.

Despagubiri directe:

• Sumă oficială: 300 milioane de dolari (la valoarea din 1944)

• Termen de plată: 6 ani (1945-1951)

• Forma de plată:

  • Produse industriale și agricole (petrol, cereale, mașini, echipamente).
  • Materii prime și utilaje.

• Realitatea:

• Valoarea reală a despăgubirilor depășea cu mult suma oficială, deoarece prețurile impuse de sovietici pentru produsele livrate erau subevaluate.
• În paralel, România era forțată să cumpere de la URSS la prețuri umflate.

SOVROM-urile – Instrument de exploatare economică:

• Ce sunt SOVROM-urile?

  • Întreprinderi mixte româno-sovietice, înființate imediat după război (1945-1956).
  • Aveau scopul declarat de „reconstrucție economică”, dar în realitate, URSS extrăgea resursele României fără compensații adecvate.

• Domenii:

  • Petrol (Sovrompetrol)
  • Gaze naturale
  • Metalurgie și minerit
  • Agricultură
  • Transporturi (CFR)

• Impact:

• România a pierdut peste 2 miliarde de dolari prin intermediul SOVROM-urilor.
• Exploatarea resurselor (petrol, uraniu, aur, cărbune) a dus la epuizarea unor zăcăminte fără beneficii pentru economia românească.
• În industria petrolieră, România exporta 75% din producție către URSS la prețuri minime.

Exploatarea petrolului și a uraniului:

• România era unul dintre cei mai mari producători de petrol din Europa.
• Sovieticii au preluat controlul câmpurilor petroliere prin SOVROMPETROL, iar între 1945 și 1952, aproape toată producția a fost direcționată către URSS.
• Zăcămintele de uraniu din Munții Apuseni au fost exploatate intensiv, iar uraniul a fost utilizat de sovietici în dezvoltarea programului lor nuclear.

Impact economic total estimat:

• Se estimează că România a pierdut între 4 și 5 miliarde de dolari în perioada de după război, luând în calcul:
• Despăgubirile de război directe.
• Exploatarea SOVROM-urilor.
• Pierderile indirecte cauzate de exporturi forțate și subevaluate.

Despăgubirile oficiale s-au încheiat în 1956, când SOVROM-urile au fost desființate treptat.

Cu toate acestea, influența economică a URSS a continuat să existe până în 1965, când Nicolae Ceaușescu a început să promoveze o politică de independență economică față de Moscova.

Iată o listă a principalelor invazii rusești în teritoriile românești în această perioadă:

1. 1735-1739: În timpul războiului ruso-turc, armatele rusești au invadat Moldova.

2. 1768-1774: Un alt război ruso-turc a dus la ocuparea Moldovei și Țării Românești de către trupele rusești.

3. 1787-1792: În acest conflict, armatele rusești au traversat din nou teritoriile românești.

4. 1806-1812: Războiul ruso-turc a implicat o nouă ocupație a Principatelor Române de către Rusia.

5. 1828-1829: În acest război, trupele rusești au ocupat din nou Moldova și Țara Românească.

6. 1848: Revoluțiile din Țările Române au fost suprimate cu ajutorul intervenției rusești.

7. 1853-1856: Războiul Crimeei a implicat o nouă prezență militară rusă în regiune.

8. 1877-1878: Războiul de Independență al României, în care Rusia a traversat teritoriul românesc în drumul său spre Balcani.

9. 1916-1918: În timpul Primului Război Mondial, trupele rusești au intrat pe teritoriul României în cadrul alianței împotriva Puterilor Centrale.

10. 1918: După Revoluția Bolșevică, trupele rusești s-au retras, dar au existat incidente la graniță.

11. 1940: Ultimatumul sovietic a dus la cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord către URSS.

12. 1944: În contextul celui de-Al Doilea Război Mondial, Armata Roșie a intrat pe teritoriul României, ducând la schimbări politice majore.

Bocetul lui Ioan fără de mormânt

„Bocetul lui Ioan fără de mormânt” este un cântec scris de marele poet român Adrian Păunescu și interpretat de cântăreața Maria Gheorghiu, și face parte din albumul dânsei „Floare de vârtej”. Cântecul este un omagiu adus conducătorului statului român din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, anume Mareșalul Ion Antonescu. Cântecul este foarte popular în România, Republica Moldova, dar și în regiunile românești ale Ucrainei. Datorită tematicii,cântecul i-a adus multe probleme cântăreței.

Cu bune si cu rele, mareșalul Ioan Antonescu a fost un mare român, iar când vine vorba de curaj și demnitate nu cred ca are egal in istoria recenta a României. Ce a făcut cu evreii și țiganii nu are nicio scuza, iar el cred ca a știut asta atunci când i-a cerut regelui sa nu-l grațieze. Cumva trebui să plătească... un proces drept i-ar fi știrbit realizările.